cucuț
Romanian
Etymology
cuc + -uț
Noun
cucuț m (plural cucuți)
- Diminutive of cuc; small cuckoo
Declension
Declension of cucuț
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) cucuț | cucuțul | (niște) cucuți | cucuții |
genitive/dative | (unui) cucuț | cucuțului | (unor) cucuți | cucuților |
vocative | cucuțule | cucuților |