turcaleț
Romanian
Etymology
From turc + -aleț.
Noun
turcaleț n (plural turcalețe)
- Diminutive of turc
Declension
Declension of turcaleț
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) turcaleț | turcalețul | (niște) turcalețe | turcalețele |
genitive/dative | (unui) turcaleț | turcalețului | (unor) turcalețe | turcalețelor |
vocative | turcalețule | turcalețelor |