purta
See also: purtà
Ladin
Verb
purta
- third-person singular present indicative of purter
- third-person plural present indicative of purter
- second-person singular imperative of purter
Romanian
Etymology
From Latin portāre, present active infinitive of portō (“to carry, bring”), from Proto-Indo-European *per- (“go, traverse”). Compare Neapolitan purtà.
Pronunciation
- IPA(key): [purˈta]
Verb
a purta (third-person singular present poartă, past participle purtat) 1st conj.
- to wear
- to carry
- (reflexive) to behave, comport or conduct oneself
Conjugation
conjugation of purta (first conjugation, no infix)
| infinitive | a purta | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | purtând | ||||||
| past participle | purtat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | port | porți | poartă | purtăm | purtați | poartă | |
| imperfect | purtam | purtai | purta | purtam | purtați | purtau | |
| simple perfect | purtai | purtași | purtă | purtarăm | purtarăți | purtară | |
| pluperfect | purtasem | purtaseși | purtase | purtaserăm | purtaserăți | purtaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să port | să porți | să poarte | să purtăm | să purtați | să poarte | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | poartă | purtați | |||||
| negative | nu purta | nu purtați | |||||
Derived terms
- purtare
Related terms
- purtător
See also
- căra
- comporta