confrate
Romanian
Etymology
con- + frate
Noun
confrate m (plural confrați)
- colleague
Declension
Declension of confrate
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) confrate | confrateul | (niște) confrați | confrații |
genitive/dative | (unui) confrate | confrateului | (unor) confrați | confraților |
vocative | confrateule | confraților |