sunătură
Romanian
Etymology
From suna + -ătură.
Noun
sunătură f (plural sunături)
- (dated) ring
Declension
Declension of sunătură
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) sunătură | sunătura | (niște) sunături | sunăturile |
genitive/dative | (unei) sunături | sunăturii | (unor) sunături | sunăturilor |
vocative | sunătură, sunăturo | sunăturilor |