exaurient
Romanian
Etymology
Borrowed from Italian exauriente.
Adjective
exaurient m or n (feminine singular exaurientă, masculine plural exaurienți, feminine and neuter plural exauriente)
- exhaustive
Declension
Declension of exaurient
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative | indefinite | exaurient | exaurientă | exaurienți | exauriente | ||
definite | exaurientul | exaurienta | exaurienții | exaurientele | |||
genitive/ dative | indefinite | exaurient | exauriente | exaurienți | exauriente | ||
definite | exaurientului | exaurientei | exaurienților | exaurientelor |
References
- exaurient in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. ISBN 978-606-8162-26-3