intenționare
Romanian
Etymology
From intenționa + -re.
Noun
intenționare f (plural intenționări)
- intent
Declension
Declension of intenționare
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) intenționare | intenționarea | (niște) intenționări | intenționările |
genitive/dative | (unei) intenționări | intenționării | (unor) intenționări | intenționărilor |
vocative | intenționare, intenționareo | intenționărilor |
References
- intenționare in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN