căinare
Romanian
Etymology
From căina + -re.
Noun
căinare f (plural căinări)
- wailing, lamenting
Declension
Declension of căinare
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) căinare | căinarea | (niște) căinări | căinările |
genitive/dative | (unei) căinări | căinării | (unor) căinări | căinărilor |
vocative | căinare, căinareo | căinărilor |