cinuleț
Romanian
Etymology
From cin + -uleț.
Noun
cinuleț n (plural cinulețe)
- Diminutive of cin
Declension
Declension of cinuleț
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) cinuleț | cinulețul | (niște) cinulețe | cinulețele |
genitive/dative | (unui) cinuleț | cinulețului | (unor) cinulețe | cinulețelor |
vocative | cinulețule | cinulețelor |
References
- cinuleț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN