cerceluț
Romanian
Etymology
From cercel + -uț.
Noun
cerceluț m (plural cerceluți)
- Diminutive of cercel
Declension
Declension of cerceluț
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) cerceluț | cerceluțul | (niște) cerceluți | cerceluții |
genitive/dative | (unui) cerceluț | cerceluțului | (unor) cerceluți | cerceluților |
vocative | cerceluțule | cerceluților |