burlăcărit
Romanian
Etymology
From burlac + -ărit.
Noun
burlăcărit n (uncountable)
- bachelordom
Declension
declension of burlăcărit (singular only)
singular | ||
---|---|---|
n gender | indefinite articulation | definite articulation |
nominative/accusative | (un) burlăcărit | burlăcăritul |
genitive/dative | (unui) burlăcărit | burlăcăritului |
vocative | burlăcăritule |
References
- burlăcărit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. ISBN 978-606-8162-26-3