biguină
Romanian
Etymology
Borrowed from French biguine.
Noun
biguină f (uncountable)
- biguine
Declension
declension of biguină (singular only)
singular | ||
---|---|---|
f gender | indefinite articulation | definite articulation |
nominative/accusative | (o) biguină | biguina |
genitive/dative | (unei) biguine | biguinei |
vocative | biguină, biguino |
References
- biguină in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN