إثمار
Arabic
Noun
إِثْمَار • (ʾiṯmār) m
- verbal noun of أَثْمَرَ (ʾaṯmara) (form IV)
Declension
Declension of noun إِثْمَار (ʾiṯmār)
Singular | basic singular triptote | ||
---|---|---|---|
Indefinite | Definite | Construct | |
Informal | إِثْمَار ʾiṯmār | الْإِثْمَار al-ʾiṯmār | إِثْمَار ʾiṯmār |
Nominative | إِثْمَارٌ ʾiṯmārun | الْإِثْمَارُ al-ʾiṯmāru | إِثْمَارُ ʾiṯmāru |
Accusative | إِثْمَارًا ʾiṯmāran | الْإِثْمَارَ al-ʾiṯmāra | إِثْمَارَ ʾiṯmāra |
Genitive | إِثْمَارٍ ʾiṯmārin | الْإِثْمَارِ al-ʾiṯmāri | إِثْمَارِ ʾiṯmāri |