țigănuș
Romanian
Etymology
țigan + -uș
Noun
țigănuș m (plural țigănuși)
- Diminutive of țigan
Declension
Declension of țigănuș
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) țigănuș | țigănușul | (niște) țigănuși | țigănușii |
genitive/dative | (unui) țigănuș | țigănușului | (unor) țigănuși | țigănușilor |
vocative | țigănușule | țigănușilor |