șănțuț
Romanian
Etymology
From șanț + -uț.
Noun
șănțuț n (plural șănțuțuri)
- Diminutive of șanț
Declension
Declension of șănțuț
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) șănțuț | șănțuțul | (niște) șănțuțuri | șănțuțurile |
genitive/dative | (unui) șănțuț | șănțuțului | (unor) șănțuțuri | șănțuțurilor |
vocative | șănțuțule | șănțuțurilor |
References
- șănțuț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN