șuriță
Romanian
Etymology
From șură + -iță.
Noun
șuriță f (plural șurițe)
- Diminutive of șură
Declension
Declension of șuriță
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) șuriță | șurița | (niște) șurițe | șurițele |
genitive/dative | (unei) șurițe | șuriței | (unor) șurițe | șurițelor |
vocative | șuriță, șurițo | șurițelor |
References
- șuriță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN