șchiopătător
Romanian
Etymology
From șchiopăta + -ător.
Noun
șchiopătător m (plural șchiopătători)
- a lame person
Declension
Declension of șchiopătător
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) șchiopătător | șchiopătătorul | (niște) șchiopătători | șchiopătătorii |
genitive/dative | (unui) șchiopătător | șchiopătătorului | (unor) șchiopătători | șchiopătătorilor |
vocative | șchiopătătorule | șchiopătătorilor |