întâmplător
Romanian
Etymology
întâmpla + -ător
Adjective
întâmplător m or n (feminine singular întâmplătoare, masculine plural întâmplători, feminine and neuter plural întâmplătoare)
- casual
Declension
Declension of întâmplător
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative | indefinite | întâmplător | întâmplătoare | întâmplători | întâmplătoare | ||
definite | întâmplătorul | întâmplătoarea | întâmplătorii | întâmplătoarele | |||
genitive/ dative | indefinite | întâmplător | întâmplătoare | întâmplători | întâmplătoare | ||
definite | întâmplătorului | întâmplătoarei | întâmplătorilor | întâmplătoarelor |