îndrumător
Romanian
Etymology
From îndruma + -ător.
Adjective
îndrumător m or n (feminine singular îndrumătoare, masculine plural îndrumători, feminine and neuter plural îndrumătoare)
- guiding
Declension
Declension of îndrumător
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative | indefinite | îndrumător | îndrumătoare | îndrumători | îndrumătoare | ||
definite | îndrumătorul | îndrumătoarea | îndrumătorii | îndrumătoarele | |||
genitive/ dative | indefinite | îndrumător | îndrumătoare | îndrumători | îndrumătoare | ||
definite | îndrumătorului | îndrumătoarei | îndrumătorilor | îndrumătoarelor |