încununare
Romanian
Etymology
încununa + -re
Noun
încununare f (plural încununări)
- crowning
Declension
Declension of încununare
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) încununare | încununarea | (niște) încununări | încununările |
genitive/dative | (unei) încununări | încununării | (unor) încununări | încununărilor |
vocative | încununare, încununareo | încununărilor |