încoronare
Romanian
Etymology
încorona + -re
Noun
încoronare f (plural încoronări)
- coronation
Declension
Declension of încoronare
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) încoronare | încoronarea | (niște) încoronări | încoronările |
genitive/dative | (unei) încoronări | încoronării | (unor) încoronări | încoronărilor |
vocative | încoronare, încoronareo | încoronărilor |