închipuință
Romanian
Etymology
From închipui + -ință.
Noun
închipuință f (plural închipuințe)
- opinion
Declension
Declension of închipuință
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) închipuință | închipuința | (niște) închipuințe | închipuințele |
| genitive/dative | (unei) închipuințe | închipuinței | (unor) închipuințe | închipuințelor |
| vocative | închipuință, închipuințo | închipuințelor | ||