înavuțit
Romanian
Etymology
Past participle of înavuți.
Noun
înavuțit n (plural înavuțituri)
- enriching
Declension
Declension of înavuțit
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) înavuțit | înavuțitul | (niște) înavuțituri | înavuțiturile |
genitive/dative | (unui) înavuțit | înavuțitului | (unor) înavuțituri | înavuțiturilor |
vocative | înavuțitule | înavuțiturilor |
Verb
înavuțit (past participle of înavuți)
- past participle of înavuți
References
- înavuțit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN