împăcăciune
Romanian
Etymology
împăca + -ăciune
Noun
împăcăciune f (plural împăcăciuni)
- reconciliation
Declension
Declension of împăcăciune
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) împăcăciune | împăcăciunea | (niște) împăcăciuni | împăcăciunile |
genitive/dative | (unei) împăcăciuni | împăcăciunii | (unor) împăcăciuni | împăcăciunilor |
vocative | împăcăciune, împăcăciuneo | împăcăciunilor |