aviva

aviva

See also: avivá

French

Pronunciation

• IPA^(key): /a.vi.va/

Verb

aviva

1. third-person singular past historic of aviver

---

Romanian

Etymology

Borrowed from French aviver.

Pronunciation

• IPA^(key): /a.viˈva/

Verb

a aviva (third-person singular present avivează, past participle avivat) 1st conj.

1. (transitive) to colorize, to imbue with lively colors, to invigorate (of fabric, leather, skin)

Conjugation

    conjugation of aviva (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a aviva
gerund			avivând
past participle			avivat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	avivez	avivezi	avivează	avivăm	avivați	avivează
	imperfect	avivam	avivai	aviva	avivam	avivați	avivau
	simple perfect	avivai	avivași	avivă	avivarăm	avivarăți	avivară
	pluperfect	avivasem	avivaseși	avivase	avivaserăm	avivaserăți	avivaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să avivez	să avivezi	să aviveze	să avivăm	să avivați	să aviveze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		avivează			avivați
	negative		nu aviva			nu avivați

Derived terms

• avivare

---

Spanish

Pronunciation

• IPA^(key): /aˈbiba/ [aˈβ̞i.β̞a]
• Rhymes: -iba
• Syllabification: a‧vi‧va

Verb

aviva

1. inflection of avivar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative