vănuță
Romanian
Etymology
From vană + -uță.
Noun
vănuță f (plural vănuțe)
- Diminutive of vană
Declension
Declension of vănuță
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) vănuță | vănuța | (niște) vănuțe | vănuțele |
genitive/dative | (unei) vănuțe | vănuței | (unor) vănuțe | vănuțelor |
vocative | vănuță, vănuțo | vănuțelor |
References
- vănuță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN