uităciune
Romanian
Etymology
From uita + -ăciune.
Noun
uităciune f (plural uităciuni)
- forgetness
Declension
Declension of uităciune
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) uităciune | uităciunea | (niște) uităciuni | uităciunile |
genitive/dative | (unei) uităciuni | uităciunii | (unor) uităciuni | uităciunilor |
vocative | uităciune, uităciuneo | uităciunilor |
References
- uităciune in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN