atârna
Romanian
Etymology
Either from târn (“a large broom made from brier used to sweep streets”), itself of Slavic origin, or from Latin tornāre (“to turn”) with suffix ad-. However, it would be an irregular phonetic evolution in this case (cf. turna, înturna).
Verb
a atârna (third-person singular present atârnă, past participle atârnat) 1st conj.
- to hang (from something); to dangle
Conjugation
conjugation of atârna (first conjugation, no infix)
| infinitive | a atârna | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | atârnând | ||||||
| past participle | atârnat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | atârn | atârni | atârnă | atârnăm | atârnați | atârnă | |
| imperfect | atârnam | atârnai | atârna | atârnam | atârnați | atârnau | |
| simple perfect | atârnai | atârnași | atârnă | atârnarăm | atârnarăți | atârnară | |
| pluperfect | atârnasem | atârnaseși | atârnase | atârnaserăm | atârnaserăți | atârnaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să atârn | să atârni | să atârne | să atârnăm | să atârnați | să atârne | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | atârnă | atârnați | |||||
| negative | nu atârna | nu atârnați | |||||
Derived terms
- atârnare
See also
- agăța