stăncuță
Romanian
Etymology
stancă + -uță
Noun
stăncuță f (plural stăncuțe)
- daw
Declension
Declension of stăncuță
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) stăncuță | stăncuța | (niște) stăncuțe | stăncuțele |
| genitive/dative | (unei) stăncuțe | stăncuței | (unor) stăncuțe | stăncuțelor |
| vocative | stăncuță, stăncuțo | stăncuțelor | ||