stânjenitor
Romanian
Etymology
From stânjeni + -tor.
Adjective
stânjenitor m or n (feminine singular stânjenitoare, masculine plural stânjenitori, feminine and neuter plural stânjenitoare)
- embarrassing
Declension
Declension of stânjenitor
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative | indefinite | stânjenitor | stânjenitoare | stânjenitori | stânjenitoare | ||
| definite | stânjenitorul | stânjenitoarea | stânjenitorii | stânjenitoarele | |||
| genitive/ dative | indefinite | stânjenitor | stânjenitoare | stânjenitori | stânjenitoare | ||
| definite | stânjenitorului | stânjenitoarei | stânjenitorilor | stânjenitoarelor | |||