scânteiță
Romanian
Etymology
From scânteie + -iță.
Noun
scânteiță f (plural scânteițe)
- Diminutive of scânteie
Declension
Declension of scânteiță
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) scânteiță | scânteița | (niște) scânteițe | scânteițele |
genitive/dative | (unei) scânteițe | scânteiței | (unor) scânteițe | scânteițelor |
vocative | scânteiță, scânteițo | scânteițelor |
References
- scânteiță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN