rămuriță
Romanian
Etymology
From ramură + -iță.
Noun
rămuriță f (plural rămurițe)
- Diminutive of ramură
Declension
Declension of rămuriță
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) rămuriță | rămurița | (niște) rămurițe | rămurițele |
genitive/dative | (unei) rămurițe | rămuriței | (unor) rămurițe | rămurițelor |
vocative | rămuriță, rămurițo | rămurițelor |