ronțăire
Romanian
Etymology
ronțăi + -re
Noun
ronțăire f (plural ronțăiri)
- gnawing
Declension
Declension of ronțăire
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) ronțăire | ronțăirea | (niște) ronțăiri | ronțăirile |
genitive/dative | (unei) ronțăiri | ronțăirii | (unor) ronțăiri | ronțăirilor |
vocative | ronțăire, ronțăireo | ronțăirilor |