punghiță
Romanian
Etymology
From pungă + -iță.
Noun
punghiță f (plural punghițe)
- Diminutive of pungă
Declension
Declension of punghiță
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) punghiță | punghița | (niște) punghițe | punghițele |
| genitive/dative | (unei) punghițe | punghiței | (unor) punghițe | punghițelor |
| vocative | punghiță, punghițo | punghițelor | ||
References
- punghiță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN