pituli
Romanian
Verb
a pituli (third-person singular present pitulește, past participle pitulit) 4th conj.
- Obsolete form of pitula.
Conjugation
conjugation of pituli (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive | a pituli | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | pitulind | ||||||
past participle | pitulit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | pitulesc | pitulești | pitulește | pitulim | pituliți | pitulesc | |
imperfect | pituleam | pituleai | pitulea | pituleam | pituleați | pituleau | |
simple perfect | pitulii | pituliși | pituli | pitulirăm | pitulirăți | pituliră | |
pluperfect | pitulisem | pituliseși | pitulise | pituliserăm | pituliserăți | pituliseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să pitulesc | să pitulești | să pitulească | să pitulim | să pituliți | să pitulească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | pitulește | pituliți | |||||
negative | nu pituli | nu pituliți |
References
- pituli in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN