piericiune
Romanian
Etymology
From pieri + -ciune.
Noun
piericiune f (plural piericiuni)
- (obsolete) destruction
Declension
Declension of piericiune
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) piericiune | piericiunea | (niște) piericiuni | piericiunile |
| genitive/dative | (unei) piericiuni | piericiunii | (unor) piericiuni | piericiunilor |
| vocative | piericiune, piericiuneo | piericiunilor | ||
References
- piericiune in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN