obiect
Romanian
Etymology
Borrowed from Latin obiectum or German Objekt
Pronunciation
- IPA(key): [oˈbjekt]
Noun
obiect n (plural obiecte)
- object
Declension
declension of obiect
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) obiect | obiectul | (niște) obiecte | obiectele |
genitive/dative | (unui) obiect | obiectului | (unor) obiecte | obiectelor |
vocative | obiectule | obiectelor |
Synonyms
- lucru
Related terms
- obiecta
- obiectiv