obiciuit
Romanian
Adjective
obiciuit m or n (feminine singular obiciuită, masculine plural obiciuiți, feminine and neuter plural obiciuite)
- Obsolete form of obișnuit.
Declension
Declension of obiciuit
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative | indefinite | obiciuit | obiciuită | obiciuiți | obiciuite | ||
definite | obiciuitul | obiciuita | obiciuiții | obiciuitele | |||
genitive/ dative | indefinite | obiciuit | obiciuite | obiciuiți | obiciuite | ||
definite | obiciuitului | obiciuitei | obiciuiților | obiciuitelor |
References
- obiciuit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN