nourel
Romanian
Etymology
nour + -el
Noun
nourel m (plural nourei)
- Diminutive of nour
Declension
Declension of nourel
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) nourel | nourelul | (niște) nourei | noureii |
genitive/dative | (unui) nourel | nourelului | (unor) nourei | noureilor |
vocative | nourelule | noureilor |