măgăruț
Romanian
Etymology
From măgar + -uț.
Noun
măgăruț m (plural măgăruți)
- Diminutive of măgar
Declension
Declension of măgăruț
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) măgăruț | măgăruțul | (niște) măgăruți | măgăruții |
genitive/dative | (unui) măgăruț | măgăruțului | (unor) măgăruți | măgăruților |
vocative | măgăruțule | măgăruților |
References
- măgăruț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN