mânzățăl
Romanian
Etymology
From mânzat + -el.
Noun
mânzățăl m (plural mânzățăi)
- Diminutive of mânzat
Declension
Declension of mânzățăl
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) mânzățăl | mânzățălul | (niște) mânzățăi | mânzățăii |
| genitive/dative | (unui) mânzățăl | mânzățălului | (unor) mânzățăi | mânzățăilor |
| vocative | mânzățălule | mânzățăilor | ||
References
- mânzățăl in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN