manită
Romanian
Etymology
From French mannite
Noun
manită f (uncountable)
- mannite
Declension
Declension of manită
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) manită | manita | (niște) manite | manitele |
genitive/dative | (unei) manite | manitei | (unor) manite | manitelor |
vocative | manită, manito | manitelor |