amărâtor
Romanian
Etymology
From amărî + -tor.
Adjective
amărâtor m or n (feminine singular amărâtoare, masculine plural amărâtori, feminine and neuter plural amărâtoare)
- embittering
Declension
Declension of amărâtor
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative | indefinite | amărâtor | amărâtoare | amărâtori | amărâtoare | ||
definite | amărâtorul | amărâtoarea | amărâtorii | amărâtoarele | |||
genitive/ dative | indefinite | amărâtor | amărâtoare | amărâtori | amărâtoare | ||
definite | amărâtorului | amărâtoarei | amărâtorilor | amărâtoarelor |
References
- amărâtor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN