lăibăruț
Romanian
Etymology
laibăr + -uț
Noun
lăibăruț n (plural lăibăruțe)
- Diminutive of laibăr
Declension
Declension of lăibăruț
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) lăibăruț | lăibăruțul | (niște) lăibăruțe | lăibăruțele |
| genitive/dative | (unui) lăibăruț | lăibăruțului | (unor) lăibăruțe | lăibăruțelor |
| vocative | lăibăruțule | lăibăruțelor | ||