lăfăi
Romanian
Etymology
From laf + -ăi.
Verb
a lăfăi (third-person singular present lăfăie, past participle lăfăit) 4th conj.
- to lounge
Conjugation
conjugation of lăfăi (fourth conjugation, no infix)
infinitive | a lăfăi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | lăfăind | ||||||
past participle | lăfăit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | lăfăi | lăfăi | lăfăie | lăfăim | lăfăiți | lăfăie | |
imperfect | lăfăiam | lăfăiai | lăfăia | lăfăiam | lăfăiați | lăfăiau | |
simple perfect | lăfăii | lăfăiși | lăfăi | lăfăirăm | lăfăirăți | lăfăiră | |
pluperfect | lăfăisem | lăfăiseși | lăfăise | lăfăiserăm | lăfăiserăți | lăfăiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să lăfăi | să lăfăi | să lăfăie | să lăfăim | să lăfăiți | să lăfăie | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | lăfăie | lăfăiți | |||||
negative | nu lăfăi | nu lăfăiți |
References
- lăfăi in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN