locuț
Romanian
Etymology
From loc + -uț.
Noun
locuț n (plural locuțuri)
- Diminutive of loc
Declension
Declension of locuț
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) locuț | locuțul | (niște) locuțe | locuțele |
genitive/dative | (unui) locuț | locuțului | (unor) locuțe | locuțelor |
vocative | locuțule | locuțelor |