iuti
Latin
Participle
iūtī
- inflection of iūtus:
- nominative/vocative masculine plural
- genitive masculine/neuter singular
References
- iuti in Charles du Fresne du Cange’s Glossarium Mediæ et Infimæ Latinitatis (augmented edition with additions by D. P. Carpenterius, Adelungius and others, edited by Léopold Favre, 1883–1887)
Romanian
Adjective
iuti m or f or n (indeclinable)
- Obsolete form of iute.
Declension
Declension of iuti (invariable)
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative | indefinite | iuti | iuti | iuti | iuti | ||
definite | — | — | — | — | |||
genitive/ dative | indefinite | iuti | iuti | iuti | iuti | ||
definite | — | — | — | — |
References
- iuti in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN