hălăcăi
Romanian
Etymology
Unknown. Compare hălălăi.
Verb
a hălăcăi (third-person singular present hălăcăie, past participle hălăcăit) 4th conj.
- (Bukovina) to make a lot of noise
Conjugation
conjugation of hălăcăi (fourth conjugation, no infix)
infinitive | a hălăcăi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | hălăcăind | ||||||
past participle | hălăcăit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | hălăcăi | hălăcăi | hălăcăie | hălăcăim | hălăcăiți | hălăcăie | |
imperfect | hălăcăiam | hălăcăiai | hălăcăia | hălăcăiam | hălăcăiați | hălăcăiau | |
simple perfect | hălăcăii | hălăcăiși | hălăcăi | hălăcăirăm | hălăcăirăți | hălăcăiră | |
pluperfect | hălăcăisem | hălăcăiseși | hălăcăise | hălăcăiserăm | hălăcăiserăți | hălăcăiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să hălăcăi | să hălăcăi | să hălăcăie | să hălăcăim | să hălăcăiți | să hălăcăie | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | hălăcăie | hălăcăiți | |||||
negative | nu hălăcăi | nu hălăcăiți |
References
- hălăcăi in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN