hotărnici
Romanian
Etymology
From hotarnic.
Verb
a hotărnici (third-person singular present hotărnicește, past participle hotărnicit) 4th conj.
- to delimit borders (of a region or a property)
Conjugation
conjugation of hotărnici (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a hotărnici | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | hotărnicind | ||||||
| past participle | hotărnicit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | hotărnicesc | hotărnicești | hotărnicește | hotărnicim | hotărniciți | hotărnicesc | |
| imperfect | hotărniceam | hotărniceai | hotărnicea | hotărniceam | hotărniceați | hotărniceau | |
| simple perfect | hotărnicii | hotărniciși | hotărnici | hotărnicirăm | hotărnicirăți | hotărniciră | |
| pluperfect | hotărnicisem | hotărniciseși | hotărnicise | hotărniciserăm | hotărniciserăți | hotărniciseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să hotărnicesc | să hotărnicești | să hotărnicească | să hotărnicim | să hotărniciți | să hotărnicească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | hotărnicește | hotărniciți | |||||
| negative | nu hotărnici | nu hotărniciți | |||||