gres
See also: GREs, Gres, grés, grès, Greś, and Gręś
English
Noun
gres
- plural of gre
Catalan
Etymology
From gresa (“granitic sand, sandy regolith”), variant form of greda (“clay”), or borrowed from French grès (“sandstone”).
Pronunciation
- (Balearic, Central, Valencian) IPA(key): /ˈɡɾɛs/
Noun
gres m (plural gresos)
- sandstone
- Synonym: pedra sorrenca
- stoneware
Further reading
- “gres” in Diccionari de la llengua catalana, segona edició, Institut d’Estudis Catalans.
- “gres” in Diccionari català-valencià-balear, Antoni Maria Alcover and Francesc de Borja Moll, 1962.
Italian
Etymology
From French grès.
Noun
gres m (invariable)
- stoneware
Middle English
Etymology 1
From Old English græs.
Noun
gres
- Alternative form of gras
Etymology 2
From gre + -es.
Noun
gres
- plural of gre (“step, degree”)
Etymology 3
From Anglo-Norman grece.
Noun
gres
- Alternative form of grece (“grease”)
Romanian
Etymology
Borrowed from French grès.
Noun
gres n (plural gresuri)
- sandstone
Declension
Declension of gres
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) gres | gresul | (niște) gresuri | gresurile |
genitive/dative | (unui) gres | gresului | (unor) gresuri | gresurilor |
vocative | gresule | gresurilor |
References
- gres in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN